ESTE EXERCIȚIUL FIZIC „INUTIL” ÎN TRATAREA DEPRESIEI? - ARTICOLUL 1
Publicarea unui nou studiu in BMJ la 6 iunie a declansat o serie de titluri care sugereaza ca „exercitiul fizic nu ajuta la depresie”. Cu toate acestea, reducerea descoperirilor specifice si detaliate ale studiului la un fragment prietenos cu mass-media a prezentat riscul de a induce in eroare oamenii, deoarece cercetatorii nu si-au propus sa testeze efectul exercitiului asupra depresiei.
Acest articol explica ce au facut cercetatorii si ce au descoperit, in timp ce subliniaza ca unele dintre cele mai vechi cercetari stabilite in acest domeniu fac obiectul unei analize din ce in ce mai mari, si, poate, este nevoie de un nou val de studii riguroase si specifice. Intre timp, exista o multime de experti care sustin ideea ca exercitiile fizice pot ajuta pacientii cu depresie, in special daca au sau au un risc ridicat de a dezvolta alte afectiuni, cum ar fi obezitatea, bolile cardiovasculare sau diabetul, care pot fi adesea cazul.
CE AU FACUT CERCETATORII?
Cercetatorii de studiu BMJ, de la Universitatile din Bristol, Exeter si Colegiul de Medicina si Stomatologie „ Peninsula”, au dorit sa afle daca se adauga o interventie specifica activitatii fizice la „ingrijirile obisnuite” pe care pacientii cu depresie le primesc prin medicii generali (GP) in Marea Britanie, le-ar reduce semnificativ simptomele. Interventia, numita TREAD (TREAtment of Depression with physical activity-Tratarea depresiei cu activitate fizica), se bazeaza pe teorie si ofera un facilitator instruit care ofera „sprijin personalizat si incurajare pentru a se implica in activitate fizica”, scriu cercetatorii.
Acest tip de studiu ii ajuta pe furnizorii de servicii medicale sa ia decizii cu privire la ce servicii sa ofere prin asistenta primara. Cercetatorii au dorit sa testeze TREAD, deoarece, desi exista dovezi care sugereaza ca exercitiile fizice sunt benefice pentru persoanele cu depresie, este vorba in mare parte de studii mici, mai putin riguroase, care examineaza programele pe care Serviciul National de Sanatate (NHS) nu le poate gasi ca fiind practice.
TREAD este conceput pentru a „imbunatati aderarea pe termen lung la activitatea fizica”, iar o caracteristica cheie este incurajarea pacientilor sa selecteze propriile activitati, in functie de nevoile lor individuale si de ceea ce pot face cu usurinta in propriile lor medii. Pacientii primesc pâna la trei intâlniri fata in fata cu facilitatorul, care este instruit in tehnici de interviuri motivationale si pot avea, de asemenea, pâna la 10 apeluri telefonice.
In studiul BMJ, interventia a durat pâna la 6 - 8 luni, cea mai mare parte a implicarii facilitatorului fiind in primele patru.
Participantii au fost 361 de pacienti adulti cu vârste cuprinse intre 18 si 69 de ani, care au fost diagnosticati recent cu depresie in mai multe centre diferite din Marea Britanie. Au fost alocati la intâmplare la una din doua grupuri: un grup a primit ingrijirea obisnuita, iar celalalt grup a primit ingrijirea obisnuita plus TREAD.
Procesul a urmat participantii timp de 12 luni, cu masuri luate la 4 luni, 8 luni si 12 luni. Pentru simptomele depresiei, masura cheie a fost inventarul depresiei Beck, iar participantii au fost, de asemenea, intrebati despre utilizarea antidepresivelor.
Datele de exercitiu au provenit din jurnalele pe care participantii le-au completat despre activitatea lor fizica. O multime de participanti au purtat si accelerometre, iar aceste date au confirmat ca jurnalele erau suficient de fiabile si precise.
„Ingrijire obisnuita” a insemnat faptul ca participantii din ambele grupuri au fost rugati sa urmeze sfaturile medicului generalist pentru depresia lor. Asa ca au fost liberi in timpul procesului sa adopte oricare dintre optiunile de tratament disponibile de obicei in asistenta primara: aceasta include consilierea, utilizarea de antidepresive si „exercitii pe baza de reteta”.
Astfel, o caracteristica distinctiva a acestui studiu este ca toti pacientii au fost liberi sa faca un exercitiu prescris, dar doar unii au fost incurajati sa faca acest lucru. O alta caracteristica distinctiva este ca studiul nu a fost compararea eficientei incurajarii exercitiului cu alte forme de tratament, cum ar fi consilierea si medicatia, ci ca adjuvant la acestea.
Orientarile guvernamentale actuale din Marea Britanie sugereaza ca adultii ar trebui sa faca 150 de minute de activitate fizica moderata sau energica pe saptamâna, astfel incât cercetatorii explica ca:
"Aspiratia era ca participantii [din grupul TREAD] sa se angajeze intr-o activitate moderata sau energica timp de 150 de minute pe saptamâna in reprize de cel putin 10 minute, dar daca acest lucru parea nerealist, atunci facilitatorul a incurajat orice crestere a activitatii fizice, indiferent de intensitate."
CE AU GASIT?
Rezultatele au aratat ca pacientii din grupul de interventie TREAD nu au beneficiat mai bine decât cei care au primit doar ingrijirea obisnuita.
De exemplu, nu a existat „nicio dovada ca participantii carora li s-a oferit interventia de activitate fizica raporteaza o imbunatatire a starii de spirit cu punctul de urmarire de patru luni, comparativ cu cei din grupul de ingrijire obisnuit”.Si, „in mod similar, nu a existat nicio dovada ca grupul de interventie a raportat o schimbare a starii de spirit cu punctele de urmarire de opt si 12 luni”.
De asemenea, rezultatele nu au evidentiat nicio dovada de utilizare a antidepresivelor reduse in grupul TREAD in comparatie cu grupul obisnuit de ingrijire.
In concluzia lor, autorii scriu:
„Adaugarea unei interventii de activitate fizica facilitata la ingrijirea obisnuita nu a imbunatatit rezultatul depresiei sau a reduce utilizarea de antidepresive comparativ cu ingrijirea obisnuita”.
Cu toate acestea, cercetatorii au descoperit ca participantii la grupul TREAD au raportat mai multe activitati fizice in perioada de urmarire, chiar si luni dupa ce au incetat sa mai ia contact cu facilitatorul.
Astfel, cercetatorii nu au ajuns la concluzia ca exercitiile fizice sunt „inutile” pentru depresie, asa cum ar sugera unele dintre titluri, dar concluziile lor ar putea oferi informatii utile pentru personalul de asistenta medicala care ia decizii cu privire la programele de exercitiu care trebuie incluse in serviciile de ingrijire primara.
Autorul principal Melanie Chalder, de la Scoala de Medicina Sociala si Comunitara a Universitatii Bristol, a declarat presei:
"Numeroase studii au raportat efectele pozitive ale activitatii fizice pentru persoanele care sufera de depresie, dar interventia noastra nu a fost o strategie eficienta pentru reducerea simptomelor."
Cu toate acestea, este important de retinut ca activitatea fizica crescuta este benefica pentru persoanele cu alte afectiuni medicale, cum ar fi obezitatea, diabetul si bolile cardiovasculare si, desigur, aceste afectiuni pot afecta persoanele cu depresie. Cercetatorii au spus ca acum intentioneaza sa studieze daca TREAD are potential de a trata alte afectiuni decât depresia.